S-a terminat vacanţa… hmm… sunt bucuroasă într-un fel că mă văd cu ai mei colegi... ca să ce? Păi... să mai chiulim de la cursuri, să bem o cafea Latte, cum obişnuiam de când eram boboci, să mergem la shopping din banii părinţilor, că deh… noi îi minţim că avem nevoie de cărţi, cursuri, dăm vina pe profi că au atâteaaa pretenţiiii… Dar care e cel mai mare motiv pentru care ne bucurăm că s-a terminat vacanţa?
Iar încep distracţiile şi nu mai auzim părinţii… ,,Da’ nu înveţi, că la anu’ ai licenţa?”, ,,Nu e momentul să te apuci ?”, ,,Du-te cu fratele tău la cumpărături!” sau multe alte lucruri neinteresante pentru noi în momentul de faţă...
Acum, să fim realişti... sunt şi dezavantaje că s-a terminat frumoasa vacanţă... şi care ar fi alea? Trezirea de dimineaţă... sau, depinde... e opţional... că greu e până te acomodezi... iar o aud pe profă zicând: ,,Aţi făcut dosarele pentru licenţă? V-am spus că măcar la două obiecte să-nvăţaţi, să vă fie mai uşor în anul III şi să nu v-aglomeraţi prea mult!”... iar ne spun profii: ,,Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi, că aveţi licenţa!”...Bani?... pfui... dacă nu merg la cursuri, normal... îmi trebuie bani pentru a le xeroxa... iar sesiune... dar ce să mai zic de restanţe? Acum neapărat trebuie să le iau, că nu mai am şi un an IV să zic: ,,Eh… am timp la anu’ să le dau!”... iar mă sună mama şi mă-ntreabă: ,,Ai dat banii pe carte? Ai plătit-o? Dar restanţele? Ai zis că ai două!...”, când tu de fapt nu ştii cum să faci pentru că ai vreo şase la număr... că nah… lenea e mareee... şi doaree… de ce să te iei după vorba aceea ,,magică”: ,,Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!”… că nu e bună... e-o pierdere de vreme...
Dar... totuşi... să vedem părţile bune ale anului III... petreceri peste petreceri, nunţi... că lumea-n ziua de azi e tare îndrăgostită... banchetul... toţi îmbrăcaţi ca nişte cavaleri... fetele cât mai elegante şi să iasă-n evidenţă... să fie remarcate... că e la modă... râsete şi glume pe seama profilor, văzându-i în alte posturi, în afară de aceea de la catredră...
Ce atâta distracţie? Până când? Se termină şi asta, nu? Clar!!! Când? Când coşmarul-licenţă vineee! Dacă nu prea am învăţat pe parcursul facultăţii, e greu să înveţi acum! Şi cât mă chinuiam să scriu pentru un 5... şi aveai două ore la dispoziţie pentru un singur examen... Dar... vom trece şi peste ,,visul” ăsta urât!
Aşa că, dragii mei colegi mai mici... nu vă bucuraţi atâta că înaintaţi cu un an... că sunteţi mai mari... în primii doi ani distraţi-vă, că-n ultimul... tre’ s-o laşi mai moale cu partea asta frumoasã a vieţii... De ce ? LICENŢA e mereu în gândurile tale şi în final... ori rămâne tot coşmar... ori un vis frumos, ai luat-o şi poţi trece-n altă etapă a vieţii: MASTERATUL!
Comunicare şi relaţii publice, anul al III-lea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu