Catedra de Științe ale Comunicării

PROF. UNIV. DR. ADRIANA-GERTRUDA ROMEDEA - Decanul Facultăţii

CONF. UNIV. DR. DUMITRIU CONSTANTA - Șef Catedră 

CONF. UNIV. DR. MARDARE GABRIEL

LECTOR UNIV. DR. PATRUT MONICA PAULINA - Adj. Șef Catedră

LECTOR UNIV. DR. CIRTITA - BUZOIANU CRISTINA- Responsabil CEAC Facultate

LECTOR UNIV. DR. AMALANCEI BRANDUSA - Responsabil CEAC Catedră

LECTOR UNIV. DR. PETROVICI AMALIA MIHAELA

ASISTENT UNIV. DR. GALITA RALUCA

ASISTENT UNIV. DR. POPA ALIN SEBASTIAN

ASISTENT UNIV. DR. BOGHIAN IOANA

ASISTENT UNIV. DRD. FLORIA FLORINELA - Responsabil Cercetare

ASISTENT UNIV. DRD. DINULESCU MARIANA

 PREP. UNIV. VENTA  ANA-MARIA

Despre simboluri şi comunicare interculturală

Friederich Nietzsche vorbea despre anumite „stări fiziologice care sunt inerente făpturii umane în general” şi specifice artistului în particular; el vorbeşte despre o „ascuţime extremă a anumitor simţuri, astfel că acestea percep - şi creează - un limbaj de semne cu totul diferit (...); dorinţa de a pronunţa în cuvinte tot ceea ce poate oferi un semn; o nevoie de a se elibera oarecum prin semne şi gesturi; capacitatea de a vorbi despre sine printr-o sută de mijloace verbale”. De aici  putem concluziona faptul că folosirea semnelor şi atribuirea de semnificaţii obiectelor este o caracteristica umană naturală. Dar aşa cum nici oamenii nu pot exista izolaţi, iar una dintre condiţiile primordiale de supravieţuire este coexistenţa cu alţi oameni, astfel şi semnele şi, în special, semnificaţiile lor, există în analogie şi conexiune. Dezvoltarea, evoluţia şi îmbogăţirea semnificaţiilor a fost una perpetuă, corespunzând întru totul cu evoluţia şi dezvoltarea umană. Semnele au fost împrumutate de la o civilizaţie la alta, fiind mereu înzestrate cu o nouă suită de caracteristici prin schimbul intercultural. Rezultatul actual al acestor continue schimburi între culturi, religii şi credinţe este o miriadă de interconexiuni atât între diferite sisteme de semne, cât şi între semnificaţiile atribuite acestora.

Având în vedere contextul actual al globalizării şi al multiculturalităţii, ne este imposibil să ignorăm faptul că lumea semnelor şi semnificaţiilor este infinită, multidimensională, într-o continuă dezvoltare, dar care este încă adânc înrădăcinată în chiar formele primordiale ale semnelor aşa cum au fost ele create de primii oameni de la începuturile istoriei. Din această perspectivă aşadar, înţelesurile asociate elementelor trebuie considerate prin prisma multidimensională a diverselor culturi; acest lucru nu poate conduce decât la analogii extensive cu semne si simboluri esenţiale sau regionale pe care ne este imposibil să le cunoaştem în totalitate.

Desigur, o analiză exhaustivă a unui oarecare element dintr-o astfel de perspectivă este un lucru aproape imposibil, dacă nu o muncă titanică de identificare şi urmărire, asemănătoare oarecum cu trasarea arborelui genealogic al unei persoane până la primul strămoş al său. Astfel, cercul, unul dintre semnele centrale ale simbologiei umane, a fost dezvoltat în timp, dând curs formării unor simboluri generale precum: inelul, coroana, nimbul sau aura, cupola în arhitectură, uroborusul în mitologie ş.a.m.d, care a avut omologi în alte culturi precum semnul enso în cultura japoneză, yin şi yiang în cultura chineză, discul lui Ra în cultura egipteană etc.

Cercul păstrează, în funcţie de context, atât vechile semnificaţii, dar înglobează şi noi semnificaţii precum în semnele internaţionale de circulaţie rutieră, în ştiinţele exacte precum matematica şi fizica, în sistemele de scriere pentru nevăzători ş.a.m.d. În cadrul simbolic al figurilor geometrice, cercul ocupă un loc important alături de centru, cruce, pătrat şi triunghi. Simbolul perfecţiunii, omogenităţii, mişcării imuabile şi eterne care nu are nici început  nici sfărşit. Pe plan cosmic, simbolizează cerul, în opoziţie cu pătratul care simbolizează pământul. Este şi simbolul timpului, al veşnicei reînceperi, redate în plan iconografic prin imaginea şarpelui ce-şi înghite coada (oruborus). Urmărind în continuare diferitele derivaţii culturale ale cercului putem preciza semnul enso, cuvânt care în japoneză înseamnă cerc, dar în spatele căruia este un important concept Zen. Enso este unul dintre subiectele cele mai des folosite în caligrafiile japoneze chiar dacă acesta este un simbol şi nu un semn caligrafic. Semnificaţiile variază de la iluminare absolută până la putere şi eleganţă, simbolizează de asemenea universul dar şi vidul. Un alt semn care a derivat din simbolistica cercului este inelul, care simbolizează eternitatea, unitatea, legătura, unirea, fidelitatea. Rolul său de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este făcut (aur sau argint); în  această calitate, poate simboliza căsătoria mistică cu Domnul (inelul primilor creştini), cunoaşterea şi înţelepciunea. Este simbolul înţelepciunii şi puterii lui Solomon, atât în Biblie, cât şi în mitologia musulmană, unde aceasta apare sub numele lui Sulaiman.

Observăm, aşadar, din aceste exemple care au avut ca punct comun, practic, doar forma geometrică, cercul, că semnele şi, îndeosebi, simbolurile nu pot exista izolat unele de altele. Semnificaţiile lor se interpătrund constant, formând o miriadă de conexiuni, o unitate a sensurilor în diversitatea elementelor semnificante.

Sabina Epuran, anul II, Comunicare şi relaţii publice

Sesiune – file de poveste…

Credeai că nu va veni, nu? Hei, cu tine vorbesc, studentule de azi! Ai ajuns şi tu la facultate şi zâmbeşti nestingherit pe sub mustaţă… Îţi cam prieşte viaţa de cămin, iar de vreun necaz îţi dă bătăi de cap, respecţi buna tradiţie studenţească, îl ascunzi într-un păhărel cu ceva tare şi-l dai rapid pe gât uitării… Şi orarul, bată-l vina, în vreme de restrişte e supus şi el selecţiei naturale. Cursurile până –n zece se taie din orar, că doar nu ţi-ai strica somnul de frumuseţe şi pe cele de la 18:00 la fel, se ştie că nu mai ai cum să dai randament.  Iar de la 14:00 la 16:00 eşti buimac de somn, iei o gura de aer, te relaxezi puţin la o terasă şi din ce mai rămâne scazi cursurile fără prezenţă şi gata… ţi-ai pus la punct programul!

Şi tu, studentule de ieri, te pregăteai conştiincios pentru ea… dar tot voiai să mai întârzie… Că doar şi ţie îţi plăcea să te pierzi pe alei de parc cu jumătatea la braţ ori să zăboveşti o noapte întreagă la vreun bal sau discotecă!

Timpuri vechi şi timpuri noi… he-he, ea tot vine… sesiunea! Lasă, că doar te ştiu isteţ şi şşşşşşt, hai mai aproape, promit, nu mai zic nimănui, dar mai ştiu şi că ai super-puteri: înveţi în două-trei săptămâni cât alţii în zece! Cafeluţa-i nelipsită, melodia preferată pe fundal şi-ţi place ori nu-ţi place, te-ai pus şi tu cu burta pe carte. Trebuie să simţi că treci prin facultate şi uite, rândurile astea-s chiar interesante, păcat că nu le-ai văzut până acum.

Şi e-nceput de nou semestru, iar sesiunea-i din povestea aia cu: „A fost odată…”. Te-ai descurcat şi ai trecut. Acum îţi perinzi victorios trofeul de luptă prin faţa ochilor părinţilor-sponsori, carnetul acela ce ascunde viclean restanţa buclucaşă…

Ar trebui să avem un binecunoscut Sfârşit, dar basmul nostru-i unul modern, nu ţi-ai dat seama? Noi sesiuni îşi aşteaptă rândul, deci, până data viitoare, să ai parte de ce-şi doreşte tot studentul: ceva bani, un strop de distracţie şi pune un pic şi mâna pe carte… că nu-i balaurul cel fioros, nu muşcă!

Loredana Popa

Comunicare şi relaţii publice, anul I

Locuri studenţeşti (II)

Casa cărţilor

Dacă până nu de mult biblioteca era „izvorul” de referate, acum a fost înlocuită de comoditate şi internet.Totuşi, locul ei a rămas de cinste în mediul universitar. Sala de lectură nu e niciodată plină, însă cărţile îşi au susţinătorii lor în numărul celor care au permise la bibliotecă. Acesta este un „accesoriu” pe care mai mult de jumătate din numărul studenţilor îl deţin. “Clienţii” fideli ai Bibliotecii Centrale sunt primiţi ca adevăraţi oaspeţi. Ei pot studia în linişte în sala de lectură, pot folosi calculatoarele conectate la Internet sau pot răsfoi majoritatea cărţilor cuprinse în bibliografie, indiferent de specializare. De asemenea, “ultimii mohicani” au parte de un spaţiu adecvat studiului, suficient luminat şi încălzit, cu aparatură care le face pregătirea cursurilor mai uşoară. Singurul lucru pe care nu-l poate oferi biblioteca şi depinde numai de student este dragostea de… carte.

        

Locurile noastre

Acestea sunt locurile în care ne găsiţi, locurile în care ne relaxăm, mâncăm, învăţăm. Locurile de care sunt legate amintirile noastre din anii de facultate, locurile în care legăm prietenii şi ne dăm întâlniri. Dacă vrei să simţi că eşti student, mănâncă la cantină şi fă-ţi referatul la bibliotecă.Viaţa de student nu înseamnă neapărat comfort, stai la cămin, dar înseamnă amintiri de nepreţuit. Facultatea oferă tot ceea ce e nevoie pentru a putea studia fără lipsuri… cămin, cantină şi bibliotecă, acestea însemnând casă, masă şi cărţi, restul depinde numai de noi…Poate că acum acestea ni se par insuportabile şi neprimitoare, dar cu siguranţă o să le ducem dorul şi o să ne amintim cu drag până şi de cele mai neplăcute lucruri din viaţa de student. Peste ani, când vom sta la cozi să ne plătim ratele, ne vom aminti cu drag de cozile la care stăteam ca să plătim căminul, doar că cea din urmă coadă era zglobie şi risipită în două, trei istorioare din noaptea precedentă de distracţie. Oricare ar fi grijile şi problemele pe care le avem acum, sunt “probleme studenţeşti” care la terminarea facultăţii vor deveni legende, iar noi eroi pentru că am reuşit să le facem faţă.

Alexandra Corolea, anul III, Comunicare şi relaţii publice

Locuri studenţeşti (I)

Studenţia înseamnă cămin, cantină şi bibliotecă. Acestea sunt locurile în care studenţii sunt găsiţi zilnic şi pot fi „identificaţi” fără a li se cere carnetul de note.

Cămin, dulce casă

Căminul este „casa” studentului. Deşi sunt şi unele restricţii, viaţa de student nu este completă fără o „staţionare” în cămin. Vizitele condiţionate, neputinţa de a deveni un bun bucătar şi nevoia de a deveni sociabil fac parte din viaţa unui student ce-şi împarte camera cu alţi colegi. Totuşi, nimic nu se compară cu râsetele ce se aud pe paliere şi sociabilitatea celor care „populează” căminele. Pentru Mădălina, căminul este „locul unde poţi forma prietenii pe viaţă”, iar Andreea consideră că „viaţa în cămin m-a învăţat să fiu mai responsabilă”. Principalul avantaj al locuitului în cămin este acela că poţi învăţa să socializezi cu diferite persoane, să trăieşti într-un colectiv, să te adaptezi, să cedezi, să devii camarad.

Cantina, bucătăria studenţimii

Deşi cantina a fost aproape înlocuită cu McDonald`s-ul şi fast food-ul, nu este student care să nu-i fi păşit vreodată pragul. Dorul de o ciorbă care să le amintească de casă sau preţurile mai mici aduc studenţii la masă. Bucătăresele doresc să acopere toate gusturile, deoarece ştiu că o mâncare caldă aduce zâmbetul pe buze şi o bătaie mulţumitoare pe burtă.

Alexandra Corolea, anul III, Comunicare şi relaţii publice

În loc de mărţişor … Who is Inna?

INNA (pe numele său real Alexandra), la doar 24 de ani se află deja la cea de-a doua formulă muzicală. Originară de pe Malul Mării Negre, ea s-a orientat de mică spre cariera muzicală, luând lecţii de canto de la frageda vârstă de 8 ani.

Către sfârşitul anului 2007, cântareaţa s-a întâlnit cu cei doi producători de la Play&Win, fapt ce a avut drept rezultat lansarea primului său single, “HOT”. În doar câteva luni, INNA a cunoscut un succes fără precedent. “HOT” a ajuns în vârful topurilor la scurt timp de la lansare.

Traversând curând graniţele muzicale, acest single a devenit o vedetă a radiourilor din Rusia, Polonia, Bulgaria, Serbia, Slovacia, Grecia, Belgia şi Olanda. Astfel, povestea a continuat – toate albumele single lansate, “LOVE”, “DEJA-VU”, “AMAZING”, “SUN IS UP” au devenit hituri, iar INNA a fost răsplătită cu cele mai prestigioase premii internaţionale.

Ingenuă, dar sexy, cu o voce puternică şi ritmuri pozitive, INNA este o poveste de succes captivantă, mereu pregătită să surprindă. (sursa: Inna)

INNA: Fanii îmi dau o vibraţie pozitivă

1. Inna este un nume ce răsună în toată Europa şi aproape în toată Asia. Who is Inna ?

Inna e o prescurtare de la Alexandra. Am 23 de ani şi sunt născută la malul mării, deci sunt o romantică. Cine e Inna nu mai este o noutate, cred că ştiţi cu toţii. (râde)

2. Câte proiecte ai avut până acum şi cu cine ai colaborat până în prezent?

Iniţial am început cu băieţii de la Play&Win să lucrăm la nişte pop-rock, însă ne-am dat seama că nu era exact pe profilul ascultătorilor din România, aşa că ne-am reorientat către un proiect de club care să poată fi difuzat şi pe radio. dar care să însemne şi muzică.

3. Care este secretul succesului tau?

Munca, perseverenţa, ambiţie şi o echipă de profesionişti.

4. Vorbeşte-ne despre tine...

Timpul liber îmi place să mi-l petrec alături de familie şi prieteni, să merg la film şi să mă joc cu căţelul. Anul trecut, am călătorit foarte mult în ţări pe care, sincer, nu credeam că am să le văd vreodată: Islanda, Azerbadjan, Kazahstan etc.

5. Ai fost nominalizată la foarte multe premii şi festivaluri importante din străinatate, dar şi din România.

Recunosc, sunt încă în faza în care mă bucur pentru fiecare nominalizare, fiecare premiu şi sper să am aceeaşi senzaţie şi peste câţiva ani. Premiile obţinute până acum mă măgulesc şi mă obligă în faţa publicului să continui şi să lansez piese foarte bune.

6. Povesteşte-ne o zi din viaţa Innei! Cum decurge, cât timp petrece la sală, la coafor şi ce altceva mai face?

Depinde... dacă este o zi în care am evenimente, înseamnă că o să zbor câteva ore, după care urmează repetiţii, hotel şi show. Dacă vorbim de o zi liberă, înseamnă că încerc să dorm cât mai mult şi să mă văd cu cei dragi. Ştiu, te surprinde, dar nu petrec ore în coafor. (râde)

7. Tot ai pomenit de evenimente. Ştiu că în Moldova ai fost o singura dată, chiar în Bacău.  Apropo, nu ne-ai vorbit de noul single, "SUN IS UP".

Da, eram la începutul carierei şi am primit o invitaţie din partea voastră (ArtistMedia Events). Este singura dată când am venit în Bacău şi, de fiecare dată,  dacă voi avea ocazia, mă voi reîntoarce cu cel mai mare drag. Noul meu single se numeşte SUN IS UP şi deja a intrat în aproape toate topurile din Europa, este o piesă ce îmi transmite un feeling pozitiv.

8. Cât de greu este să fii un artist internaţional? Ce sfat le dai celor care sunt la început în acest domeniu?

Cred că cerinţele sunt mai mari şi înseamnă că trebuie să dai mai mult, să te perfecţionezi cu fiecare single.

9. Cel mai frumos lucru care ţi s-a întâmplat în ultimele zile ?

Da! Pot spune că un lucru frumos poate fi lansarea albumului “HOT” în Mexic şi vreau să vă mulţumesc tuturor pentru susţinerea voastră. Niciodată nu aş fi ajuns aşa departe dacă nu eraţi voi.

                         

Sursa foto: arhiva personală a INNEI

Interviu realizat de Bogdan Niţă, Comunicare şi relaţii publice, anul I

Veni, vidi … fotografii!

Atelierul studenţesc de comunicare “AS.com_ub.RO” al Universităţii “Vasile Alecsandri” a lansat prima sa expoziţie de fotografie cu titlul “Veni, vidi…” pe 3 martie 2011. Fotografii sunt studenţi de la Litere, specializarea Comunicare şi relaţii publice: Alexandra Avădănii, Dan Bârjovanu, Anamaria Bujor, Persida Busuioc, Luminiţa Condur, Mirela Negrea, Gheorghe Platon, Andreea Săndulache, Alina Tancău, iar lucrările lor sunt expuse pe simezele de la etajul I al corpului C al Universităţii. Cele 30 de lucrări, realizate în alb-negru, reprezintă peisaje, portrete, fotografii de grup sau diferite compoziţii surprinse de “ochiul magic” al tinerilor artişti.

Atelierul studenţesc de comunicare “AS.com_ub.RO” marchează, astfel, doi ani de existenţă, în care membrii săi, coordonaţi de mentorul lor, Gabriel Mardare, au exersat comunicarea prin imagine, alcătuind un grup dinamic, care s-a manifestat deja ca o prezenţă activă la manifestările studenţeşti şi academice din cadrul Universităţii. Echipa veterană a primit în rândurile sale şi noua generaţie de comunicatori din anul I, dar aşteaptă să i se alăture pe toţi cei interesaţi de imagine şi de fotografie. Materialele adunate, atent selectate şi prelucrate, vor fi prezentate publicului şi în alte expoziţii. Primăvara studenţească se anunţă astfel bogată în evenimente, iar evenimentele îşi aşteaptă fotografii.

Gheorghe Platon, Comunicare şi relaţii publice, anul III

CREZ

Învaţă de la viaţă să ştii cum să trăieşti,

                   Priveşte-n jur, zâmbeşte şi-nvaţă să iubeşti.

                   Învaţă de la mamă ce-nseamnă dragostea,

                   Învaţă de la tată să ai răbdarea sa,

                   Învaţă dintr-un mugur, un arbore să creşti,

                   Dârz, hotărât, tenace, în viaţă să răzbeşti.

                   Fii gingaş ca o floare, în roua dimineţii

                   Şi blând să fii mereu, ca soarele dreptăţii.

                   Învaţă de la lume, să nu fii rău ca ea,

                   Blândeţea, bunătatea, să fie calea ta.

                   Primeşte din bătrâni, înţelepciunea-n dar

                   Şi experienţa vieţii ce n-a fost în zadar.

                   Învaţă din greşeli, căci nimeni nu-i perfect,

                   Însă a doua oară, te-ndreaptă, fii corect.

                   Învaţă de la sfinţi, credinţa s-o primeşti,

                   Să o cultivi în suflet, pentru a trăi în veci.

                   Învaţă de la stea, ca ea să străluceşti

                   Iar când îţi va fi greu, spre ceruri să priveşti.

                   Învaţă de la brazi, mereu să înverzeşti,

                   Prin greutatea vieţii, cu zâmbet să păşeşti.

                   Învaţă de la toate, căci totu-i trecător,

                   Doar sufletul rămâne, doar el ... nemuritor.

Anamaria Bujor

Comunicare şi relaţii publice, anul III

                                                                          

                                                                          

CALD ŞI BINE

Pleosc... Iar ai călcat în ditamai băltoaca din faţa ta, dar nici vorbă să bagi de seamă. Cizmele ţi-s pline de noroi şi două perechi vecine de ochi te privesc cu răutate: Ce ameţit, nu vezi pe unde mergi? Ia-ţi dom’le o cafea şi te trezeşte! Zâmbeşti... Ai lumea ta şi eşti mulţumit. Ce dacă afară plouă şi-i întuneric şi urât? La tine-n suflet e-aşa de cald şi bine!

Dar timpul n-are milă, nu te iartă şi cu un gând la factura de la gaz, cu altul la glasul nevestei ce-ţi cere bani pentru nici tu nu mai ştii ce rochie şi alte încă o mie de gânduri, da... te-ai pierdut în mulţime. Nu mai există un tu unic şi ei şterşi pe-un fundal pierdut, ci ... voi ca un tot unitar, gluma tristă a vieţii... e-atât de frig şi rău!

Te vreau pe tine înapoi! Erai plin de viaţă şi îndrăzneai să speri, să visezi. Drumul de la pământ la lună îl făceai în doi paşi şi jumate... acum, că ai cea mai scumpă maşină, degeaba, nu mai poţi ajunge acolo. Şi te-ntorceai mereu cu cerul senin în suflet, acum... e mereu furtună. Tu nu te vrei înapoi? Pe tine, cel de ieri... să fie din nou cald şi bine!

Loredana Popa

Anul I, Comunicare şi relaţii publice

Călătorie către mine însămi

           Numele reprezintă principala modalitate prin care eu mă deosebesc de ceilalţi. Este ceea ce mă identifică, chiar dacă nu sunt singura posesoare a acestuia. Poate de aceea, faptul că ştiu cum se scrie numele meu în japoneză îmi oferă statul preferenţial de a vedea cine sunt eu. Ce înseamnă fiecare simbol, ştiu din sursă sigură. Cum văd eu vizual fiecare simbol este, desigur, o alegere proprie, arbitrară. Într-un fel, scrierea japoneză, în plan vertical şi nu orizontal, mă determină să mă identific cu statutul de „homo erectus” şi parcă simbolurile, ele însele, îmi alcătuiesc întregul corp. Niciodată nu m-am gândit ce ar putea semnifica numele meu şi ce spune acesta despre mine. Poate şi din cauză că, în cultura mea, numele este ales de către părinţi după un sfânt anume sau pur şi simplu pentru că le place cum sună acesta.

            Ceea ce mă atrage pe mine cel mai mult în această chestiune este povestea pe care numele tău o spune despre tine. Pentru scrierea numelor, japonezii folosesc sistemul de semne numit kanji. În rândurile ce urmează, voi vorbi despre cine sunt eu, descoperind sensul simbolurilor kanji care îmi alcătuiesc numele. Am avut norocul ca un japonez să-mi scrie numele în limba lui maternă. Nu e chiar ANDRA, ci ANDORA pentru că sunetele lor nu corespund cu numele meu, însă apropierea cuvintelor este suficient de mare. În această scriere, cele trei simboluri luate împreună alcătuiesc un singur cuvânt, însă luate separat, fiecare are propria sa identitate. Prin urmare, m-aş putea descrie ca fiind o entitate „construită” pe trei planuri, pe care le voi dezvalui în următoarele rânduri.

                        Primul simbol  reprezintă siguranţa. Desigur că nu îmi este explicat la ce se referă, dar singura mea „siguranţă” este aceea a existenţei mele pe această lume. Probabil că într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat voi fi sursa de siguranţă a copiilor mei, iar eu, la rându-mi, o voi căuta în alţi oameni.

                 Al doilea simbol  este pământul. Din ţărână am fost creată şi în ţărână mă voi întoarce. Pământul este sursa de viaţă a oricărei fiinţe, desigur că eu nu fac deloc excepţie. Chiar modul în care este acest semn conceput seamănă cu o plantă care îşi are rădăcinile înfipte în sol. Mai mult de atât, pământul reprezintă o structură solidă, de neclintit, zdruncinată doar de cutremurele ce vibrează din însuşi inima lui. Şi în fond pe mine ce mă zdruncină, dacă nu ceea ce se află în adâncurile sufletului meu? Altfel, nu mă simt un om cu picioarele pe pământ, ci mai degrabă cu capul în nori.

                 Cel de-al treilea simbol  înseamnă onest. Onestitatea este unul dintre principiile după care mă ghidez în viaţă. O consider o valoare nemuritoare şi greu de păstrat, mai ales când totul în jur pare uneori atât de fals. Aşa cum îl văd eu, simbolul reprezintă doi oameni, capabili să se privească faţă-în-faţă, care nu au nimic de ascuns. Sau aş putea fi chiar eu, într-o lume desăvârşită, unde nu trebuie să îmi ascund sufletul, ci îl pot lasă liber, să aibă propria sa identitate, să nu vorbesc eu despre el, ci să poată singur să se destăinuie, fără teama de a fi judecat sau minţit.

            Aşadar ... cine sunt eu? Eu sunt un om care oferă şi doreşte siguranţă, care îşi acceptă şi înţelege condiţia de muritor, de fiinţă sensibilă la propriile „zdruncinări” şi care cel puţin încearcă să fie într-o măsură cât mai mare onest cu lumea din jurul său şi, cel mai important, cu sine însuşi.

Andra Arseni, anul II, Comunicare şi relaţii publice

Realitatea cu gust de plumb

Atârnă greu pe umerii noştri nepăsarea… indiferenţa ne toropeşte precum focul nemilos, ne afundă pe zi ce trece în groapa uitării, a suferinţei stinse de ultima speranţă… Fugim de noi înşine, precum prada de fiara înfometată, ne zbatem inutil, spasmodic cu inimile frânte în mrejele răului, atât de seducător. Suntem actori amatori, măşti prost confecţionate, care după primul rol jucat, se decolorează, se degradează… şi nu ne mai recunoaştem nici noi… fără machiajul perfect şi zâmbetul colorat care să se plieze ca o mănuşă societăţii civile… Ne pierdem cu totul identitatea în piesele ieftine pe care viaţa, un show înşelător, le oferă umililor ei spectatori, în timp ce aleargă nervoasă, neîncetat,  spre o cale numai de ea ştiută…

Cine suntem noi? Ce vrem de la viaţă? Sunt întrebări pe care fiecare dintre noi şi le-a adresat macar o dată…Te întrebi, oare,  la fel ca şi mine, care e rostul tău aici, care e rolul pe care îl joci în raport cu ceilalţi actori? Care e scopul tău? Da… noi... Suntem lut însufleţit, picătura de rouă, (eu) vagonul pierdut de tren, hoinar, cântecul vieţii, o umbră timidă, un miracol întâmplător, coşarul fără casă… În fiecare există, însă, şi un strop de magie, puţină pulbere de strălucire, un fir de nemurire care mai estompează din negrul vid al sufletelor noastre.

Frumuseţea există în fiecare trup, în fiecare  simţire, în fiecare gând,  însă e înăbuşită de umbra Iadului, pe care îl trăim aici… Cum să crească dacă e sufocată, dacă îi refuzăm dreptul la viaţă, dreptul de a ne face mai buni, mai omenoşi?

Emil Cioran spunea că „Trăim pe fundul unui Iad unde fiece clipă e un miracol” Superb… Da! Câţi conştientizăm aceasta? Câţi dintre cei care citesc aceste frânturi de gânduri iubesc şi preţuiesc clipa de acum? Din nefericire, am ajuns să trăim ancoraţi în trecut, cu gândul în perspectivă, la ce vom face, cum vom acţiona... Dar… prezentul cui îl lăsăm? Şi el e tot al nostru, dar demult neluat în seamă, uitat să fie trăit şi iubit… Cu el nu ne vom mai reîntâlni şi rămâne în urma noastră, prăfuit de fuga noastră continuă…

Timpul pierdut este irecuperabil: trecutul nu e uitat/viitorul aşteptat/ dar prezentul ignorat/ plânge-ntruna neîncetat.

Merită oare? Faceţi o introspecţie şi gândiţi-vă foarte bine… o dată aveţi onoarea de a vă întâlni cu  însăşi viaţa, iar defectul ei major este nerăbdarea… nu poposeşte mult,  nu oboseşte niciodată şi aleargă tot timpul… încotro? Numai ea deţine răspunsul… Aşa că… aşezaţi uşor greutatea, respiraţi adânc, odihniţi-vă, descătuşaţi-vă, uşuraţi-vă, căci  drumul pe care îl aveţi de parcurs e un veşnic labirint în care căutăm cheia către noi înşine, cheia care poate deschide noi perspective, noi lumi în care să redescoperim CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT!

                                                                                   

Anamaria Bujor

                                                                                 

                          Comunicare şi relaţii publice, anul III

                                                                                      

                                                                                                                       

Interculturalitatea - cafea cu lapte

Interculturalitatea reprezintă un mix de mai multe culturi, un mod de a împrumuta obiceiuri de la cei diferiţi de tine. Interculturalitatea înseamnă McDonald’s, Valentine’s Day, dar şi un salut schimbat cu colegul venit din altă ţară la studii în România. Tot un  amestec reprezintă şi societatea în care trăim. Fiecare ţară e un „Babel”, niciun un teritoriu nu este… „pur”, locuit numai de cei cu cetăţenie.

       

Culoarea unicităţii

Fiecare om este unic şi în asta constă minunea Universului, că nimeni nu e ca tine şi tu nu eşti ca altul. Identitatea aduce monotonie, diversitatea are farmec. Cât de interesante ar fi orele petrecute cu un grup de colegi din ţări diferite... la fel de interesante ca trei ani petrecuţi cu persoane din oraşe diferite.

Dar câţi dintre noi consideră interesante orele petrecute cu un rom? Puţini sunt cei care se obosesc să-i cunoască, pentru că e mai comod să judeci fără să cunoşti, să respingi. Poate teama de a afla că unii dintre ei sunt mai buni decât credem, poate prejudecăţile ne împiedică să-i descoperim.

Câte dintre cele care se consideră doamne şi vor să fie respectate, nerespectându-i pe alţii, câte dintre acelea care se chinuie să-i tolereze, îşi păstrează feminitatea în miezul iernii, purtând fustă şi tocuri? Câte dintre ele se păstrează intacte până la nuntă, câte îşi pun în valoare frumuseţea ce numai o femeie o poate avea - părul?

Dacă i-am privi cu atenţie, ne-ar fi milă de noi că nu suntem uniţi ca ei, poate că dacă am fi fost…lucrurile ar fi stat altfel. Dacă i-am cunoaşte, le-am putea recunoaşte talentele şi am putea fi toţi… români.

Cafea cu lapte

Romi, maghiari, arabi, turci, lipoveni… sunt cei care trăiesc printre noi, care, dintr-un motiv sau altul, au ales România, sau, poate, România i-a ales pe ei… Pentru mine, mixurile sunt întotdeauna mai eficiente, câte puţin din toate, pentru că extremele sunt periculoase… Românii sunt cafeaua, romii sunt laptele, iar celelalte minorităţi, zahărul. Aşa, cafeaua e mai gustoasă. Ar fi incompletă fără unul dintre aceste lucruri, pentru că diversitatea e fermecătoare.    

                                                                                   
                                                                                     Alexandra Corolea

Comunicare şi relaţii publice, anul III

Vremea colindelor

Luni, 20 decembrie 2010, Facultatea de Litere a fost gazda unui grup de copii de la Asociația „Bradul” Asău ce au colindat, în holul central al corpului C al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, studenții și profesorii prezenți  la cursuri.

Cei 28 de copii talentați, îndrumați de directorul Școlii Asău, Ionela Orheanu și de cadrele didactice, au susținut un adevărat spectacol, cântând colinde și interpretând o suită de dansuri populare din zona Asăului, spre încântarea publicului, format sui-generis din studenţi şi profesori.

Evenimentul- surpriză a fost primit cu bucurie de către studenți, Andreea Berdei, studentă în anul al III-lea la Comunicare și relații publice, afirmând: „Mi-au înveselit ziua acești copii talentați și am văzut că și ceilalți studenți erau plăcut impresionați de prestația acestora. Au fost singurii colindători care au îmbinat tradiția colindelor și a obiceiurilor de iarnă cu pașii de dans folcloric reprezentativi zonei. Un eveniment reușit!”

Reprezentația s-a încheiat cu aplauzele studenților și a profesorilor, urmând ca anul viitor obiceiul să se repete și să ne lumineze din nou sufletele în preajma sărbătorilor de iarnă.

Izabela Ionela Ciobanu,

anul III, Comunicare și relații publice

Voluntariat la Crucea Roşie

Prietenie şi altruism, fericire dar, implicit, tristeţe. Regăsesc viaţa cu naturaleţea ei, fără nici un secret ce nu se poate dezvălui. Când auzim cuvântul „voluntariat”, gândul nostru se îndreaptă subit spre convingerea că este o muncă în zadar, o pierdere de timp, însă trebuie să alungăm acest gând şi să avem convingerea că a fi voluntar înseamnă, în primul rând, a te forma ca om şi a ajuta oamenii ce au cu adevărat nevoie ca tu să le dai forţă să zâmbească cu sufletul.

Uneori ne întâlnim pe stradă cu persoane ce au avut un accident sau chiar în familia noastră unei persoane dragi îi s-a făcut rău. Impulsul nostru este să sărim în ajutorul acestora însă nu ştim cum să îl acordăm. Crucea Roşie îţi oferă şansa să devii un mic erou, oferindu-ţi oportunitatea să înveţi manevrele de prim ajutor, astfel să acţionezi în cunoştinţă de cauză. Fiind voluntar la Crucea Roşie, beneficiezi de multe avantaje. În primul rând, ai şansa să te implici în diverse activităţi artistice, în campanii şi ai şansa ca, atunci când mergi la distribuţie să împarţi cadouri bătrânilor sau copiilor nevoiaşi, să vezi adevărata realitate a vieţii. Cum unii oameni trăiesc în suferinţă, neavând alt gând în afară de cel al grijei de mâine. Pentru aceştia, Crucea Roşie iniţiază diverse campanii. Cum este, de altfel, şi „Banca de alimente” ce a avut un real succes, mediatizat de altfel. Alimentele strânse au fost duse de către voluntarii Crucii Roşii la persoanele nevoiaşe. De altfel, în fiecare an, de Sărbători, iniţiem campania de Paşte sau de Crăciun, unde solicităm persoanelor, să fie solidare cu noi şi să doneze produse alimentare sau bani pentru a putea face sărbătorile mai fericite celor aflaţi în nevoie. Ca voluntar al Crucii Roşii, capeţi o familie, căci toţi aveţi acelaşi scop, un scop umanitar. Sunt oameni ce ştiu tainele prieteniei. Sunt activităţi ce serbează „munca” de voluntar, cum ar fi „Ziua voluntarului” sau „Ziua Crucii Roşii”. Ceea ce trebuie subliniat este că fiecare activitate de voluntariat te ajută să socializezi, să lucrezi în echipă şi să îţi modelezi viitorul. Să te descoperi şi să deprinzi numeroase calităţi. Atunci când acorzi primul ajutor sau când participi la distribuţia de alimente persoanelor nevoiaşe ai mulţumirea sufletească că ai reuşit să transformi visul acestor oameni în viaţă. Renunţi la orgolii şi voluntariatul te învaţă să fi mai responsabil cu viaţa ta.

Rezervă-ţi timp pentru a fi voluntar la Crucea Roşie, căci chiar tu poţi fi cel care salvează o viaţă, poate chiar viaţa celei mai importante persoane din viaţa ta. Te aştept să te alături acestei familii !

                  Elena Roşu, Comunicare şi relaţii publice, anul I

Voluntar: Beneficiu sau pierdere de timp?

Un grup de studenţi din cadrul Universitãţii Vasile Alecsandri din Bacãu, Facultatea de Litere, specializarea Comunicare şi relaţii publice, au avut ocazia sa desfãşoare o activitate de voluntariat în spitalele din judeţul Bacãu.

In urma activitãţii de voluntariat la care am participat am avut ocazia sa dobândim noi valori. In acest caz nu poate fi vorba de o pierdere de timp.

Scepticismul de care dau dovada unii în privinţa voluntariatului îl putem contrazice prin expunerea clarã a beneficiilor care ne-au fost aduse dupã ce am încheiat perioada de voluntariat.

In primul rând, pentru noi studenţii, rãsplãtirea cu o simplã adeverinţã de voluntar care poate fi consideratã într-un CV ca şi experienţã profesionalã, reprezintã un avantaj în faţa concurenţei de care ne izbim la ocuparea unui loc de muncã. Voluntariatul te ajutã sa iţi dezvolţi o capacitate mai bunã de a lua decizii, te face mai responsabil şi îţi oferã satisfacţia cã prin sprijinul tãu contribui la îmbunãtãţirea comunitãţii. Am învãţat sã relaţionam mai uşor cu persoanele cu care întrãm în contact şi ne-am dezvoltat atât abilitãţile de adaptare la grup cât şi abilitãţile de comunicare. Prin aceastã activitate am avut ocazia sã cunoaştem persoane care proveneau din medii sociale diferite, cu care am avut discuţii iar în urma acestora am dobândit o viziune mai realistã asupra vieţii.

Nu excludem şi faptul cã activitatea de voluntariat a reprezentat liantul  formãrii unor noi legãturi de prietenie.

Sã fi voluntar nu îţi ocupã mult timp! Cu doar cateva ore pe zi voluntariatul îţi oferã în schimb experienţã şi valori de duratã. Noi am ales sã facem voluntariat iar acum ne bucurãm de propriul set de valori dobândit în urma acestui tip de activitate.


    Craiu Liviana, Andreea Gînguţ, Comunicare şi relaţii publice, anul III

Urări

„Fie ca săniuța gândurilor să ajungă pe pârtia dragostei și să vă conducă spre un an mai bun, presărat cu rezultate excepționale în s(tr)esiune și în planul profesional și personal.”

Izabela Ionela Ciobanu,  Comunicare și relații publice, anul  III

„Primul fulg s-a așternut,

Sărbătorile-au sosit

Cu colinda am pornit,

Pe la case a ura

A ura și-a semăna.

Timpul  nu stă pe loc

(Str)sesiunea la ușă bate.

Note bune vom lua

Și noi anu’vom termina.

La mulți cu sănătate

2011 note de 10 are!”

         Berdei Andreea Simona, Comunicare și relații publice, Anul III

Sfârşit de an

Sfârşitul de an aduce de fiecare dată urări de bine, de... mai bine pentru ceea ce vine.

         Pentru sfârşitul lui 2010 urez doar sănătate. Restul pot fi realizate prin muncă, ambiţie şi voinţă. Vise vor exista mereu şi oameni puternici care să şi le îndeplinească.

         Să nu uităm că amânarea poate strica totul... deşi fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, preferabil să nu lăsăm pe mâine ce putem face... acum, pentru că o şansă pierdută este ca o săgeată ce nu se mai întoarce niciodată în arc.

         Pentru colegii mei, învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi, pentru că ne aşteaptă un an greu.

         Pentru profesorii mei, mulţumiri pentru munca depusă şi răbdarea cu care ne îndrumă.

         Un 2011plin de realizări!
               Alexandra Corolea, Comunicare şi relaţii publice, anul III

Tick-Tack-Tech - pasul spre jobul visat (I)

Studenţii români din domeniul tehnic au şansa unui loc de muncă în domeniul în care s-au specializat. Acest lucru este posibil cu ajutorul Tick-Tack-Tech, un program ce se introduce în universităţi, şcoli şi centre de pregătire din toată Europa, în instituţii publice şi private angajate în educarea şi pregătirea studenţilor şi muncitorilor. Este promovat, de asemenea, în companiile din sectorul construcţiilor de maşini din Italia şi din celelalte ţări europene.

Oportunitate, de la începător la avansat...

Tick-Tack este o gamă de programe lingvistice create de Primrose Publishing, Cambridge. De mai bine de douăzeci de ani, compania a dezvoltat şi comercializat programe pentru predarea şi învăţarea limbilor străine.  Obiectivul acestui program, care a fost lansat la Biblioteca Centrală a Universităţii “Vasile Alecsandri” pe 13 mai 2010, este de a da posibilitatea muncitorilor care au experienţă sau cunoştinţe tehnice în domeniul construcţiilor de maşini şi cunoştinţe de limba italiană să-şi dezvolte deprinderi de limbă suficiente pentru a lucra într-o fabrică sau într-o firmă de construcţii de maşini în Italia.       Având drept ţintă atât muncitori şi personal de conducere, cât şi profesori şi studenţi sau elevi, acesta ajută la motivarea tuturor doritorilor să-şi îmbunătăţească cunoştinţele de limbă şi astfel să-şi măreasă şansele de a găsi un loc bun de muncă.   

Programul este conceput ca un auxiliar menit a sprijini numărul în continuă creştere de muncitori calificaţi şi cu experienţă ce se deplasează în ţări din Europa de Vest dinspre Europa Centrală şi de Est. Aceştia pot avea cunoştinţe de limbi străine la un nivel ce le poate asigura traiul şi găsirea unor locuri de muncă la nivel de bază, dar nu au suficiente cunoştinţe de vocabular specializat în domeniul ingineresc şi tehnologic pentru a le asigura un loc de muncă într-o firmă de construcţii de maşini.

Disponibilitate multi....lingvistică

Există deja versiuni în limbi de largă circulaţie - engleză, franceză, italiană, germană şi spaniolă - ale programului de calculator Tick-Tack-Tech. Acesta este disponibil pe DVD şi on-line (http://www.tick-tack-tech.eu/) şi pentru limbile albaneză, estonă, lituaniană, poloneză, română, rusă, slovenă şi turcă. Toate aceste versiuni au fost create în cadrul unui proiect Leonardo da Vinci „Transfer of Innovation” co-finanţat de Comisia Europeană. La el au participat următorii parteneri şi subcontractori: Centro Territoriale Permanente, Novara, Provincia Novara - Assessorato Istruzione, Cavanna S.p.A., Novara, Italia, profesorii Franca Brusotti şi Roberto Boldrini (Istituto Tecnico Industriale Omar, Novara, Italia), David Sephton (Primrose Publishing, Cambridge, Regatul Unit), Dainora Maumaviciene (Kaunas University of Technology, Kaunas, Lithuania), Larissa Jekimova (Koolituskeskus Kastaalia, Tartu, Estonia), Ciprian Suciu şi Miranda Doraci  de la Universitatea Macedoniei de Vest, Florina, Grecia), Asli Ocal (Ali Osman Technical School, Bursa, Turcia), Irena Bilc, (Ljubliana, Slovenia) şi Elzbieta Hamerlik (Katowice, Polonia). Din partea Universităţii “Vasile Alecsandri” din Bacău şi-a adus contribuţia, în calitate de partener, conf. univ. dr. Ioan-Lucian Popa.

            Proiectul include printre obiectivele sale nu numai mobilitatea muncitorilor şi personalului de conducere ci şi mobilitatea profesorilor şi studenţilor sau elevilor. De asemenea, poate ajuta la motivarea studenţilor ca să-şi îmbunătăţească cunoştinţele de limbă şi astfel să-şi măreasă şansele de a găsi un loc bun de muncă. În acelaşi timp, are printre ţeluri  potenţarea conştientizării importanţei diversităţii culturale şi lingvstice.

                                                                             Alexandra Corolea
                                                            Comunicare și relații publice, anul III

Un autobuz pe scenă

Miercuri, 10 noiembrie 2010, ora 18:00, în amfiteatrul Colegiului Național „Ștefan cel Mare”  a avut loc spectacolul „Le bus” prezentat de trupa de teatru francofon De quoi s`agit-il? a Facultății de Litere din cadrul Universității „Vasile Alecsandri”, Bacău.

Trupa de teatru francofon De quoi s`agit-il?, alcătuită din Ancuța Mirela Spoială, Ionela Brânză, Ana-Elena Simionescu, Cristiana Isache, Simona Maria Petrea, Bogdan Alexandru Căciuleanu și Ionuț Avram (studenți ai Facultății de Litere, specializarea Engleză-Franceză, anul al II-lea) și coordonată de conf. dr. Emilia Munteanu, a pus în scenă piesa „Le bus”  ce conține monologuri create de membrii trupei în limba franceză.

Debutul piesei a fost surprinzător, tinerii actori invitând în sală spectatorii printr-un joc  al caprei, ce s-a repetat între cele două părți ale piesei și a ajutat la crearea unei legături între monologurile despre comunism și cele despre zilele noastre, fiind singurul element ce a supraviețuit celor doua perioade istorice.

Elementele moderne îmbinate armonios cu gândurile despre comunism au menținut trează atenția publicului, stârnind sentimente de uimire și admirație, Andrei Frunzete declarând: „mi-a plăcut cum au jucat actorii, ideea autobuzului a fost foarte originală, iar vorbitul în mai multe limbi foarte interesantă. Piesa  pentru mine a fost un mijloc de a mă detașa de viata cotidiană”.

 Acumularea treptată a experienței ajută acești actori amatori să aibă o mai bună stăpânire de sine.  Ancuța Ionela Spoială, una dintre membrele trupei: „Nu am avut niciun fel de emoții”. Replica este completată de Ionuț Avram, care susține că „fiecare spectacol este creativ și original, pentru că noi ne-am creat măștile și ne-am imprimat concepțiile despre perioada comunistă”, piesa fiind jucată cu mult entuziasm de fiecare dată.

Spectacolul s-a incheiat cu o discuție liberă despre piesă, în care auditoriul a putut să-şi exprime sugestiile și părerile referitoare la elementele și desfășurarea spectacolului, iar coordonatorul trupei, Emilia Munteanu, a făcut cunoscute viitoarele proiecte, precum și demersurile întreprinse pentru materializarea ideilor ce dau fiinţă trupei de teatru. Strategia de comunicare a trupei de teatru a fost optimizată cu sprijinul colegelor lor Liviana Craiu, Andreea Gânguţ, Andreea Berdei şi Izabela Ciobanu, care au participat la conceperea afişului spectacolului şi a materialelor de promovare.

„Le bus” a ajuns în Italia

Piesa  „Le bus” a trupei De quoi s`agit-il? a avut succes și peste hotare. Ea a fost interpretată pe scena teatrului Universității din Pavia (Italia) prin intermediul proiectului european despre multilingvism „Kaleco” și s-a bucurat de aprecierile membrilor juriului ce au fost impresionați de maniera creativă și originală în care tinerii actori au interpretat conceptul și felul în care l-au integrat într-o poveste.

Experiența a fost minunată pentru actorii aflați la început de drum, Ana-Elena Simionescu declarând: „eram  plini de speranțe, visuri, planuri și, cu toate că am râvnit poate prea tare în dorințele noastre, ne-am întors cu o experiență nouă, am cunoscut oameni noi, oameni de la care am putut învăța că se poate și mai mult atunci când îți dorești și am gustat diverse sentimente”.

„Le bus” în cursa voluntară

Tinerii actori se implică și în acțiuni de voluntariat pentru a face viața mai plăcută bătrânilor aflați în Centrul de Zi pentru Bătrâni, din spatele Cimitirului Central, interpretând vineri, 12 noiembrie, ora 12:00, piesa „Le bus” în limba română prin care speră să aline măcar o parte din gândurile negativiste ale spectatorilor.

În viitor: De  quoi s`agit-il?

Pentru a da longevitate piesei „Le bus” , membrii trupei De quoi s`agit-il? își propun să filmeze această piesă într-un autobuz și să organizeze și alte manifestări pentru cei ce iubesc teatrul, nonconformismul, originalitatea și au dorința de a descoperi ceva nou. Nu ai dori să participi și tu?

Andreea Simona Berdei, Izabela Ionela Ciobanu,

 Comunicare şi relaţii publice, anul al III-lea